POV Spots

O moară din 1853, ascunsă printre blocurile din Obor

Un cazan adus de la Viena, brutari îngrijorați că li se va arde făina și un ceas după care se orienta cartierul. În apropiere de Obor, Moara lui Assan păstrează povestea unui București care descoperea puterea aburului.

În spatele blocurilor de pe Șoseaua Ștefan cel Mare, între Lizeanu și Obor, zidurile de cărămidă ale Morii lui Assan lasă greu de ghicit câtă activitate era cândva aici. Se aduceau cereale, se măcina făină, iar oamenii din cartier ridicau privirea spre ceasul de pe clădire ca să afle cât este ora.

La început, însă, moara avea o problemă neașteptată: brutarii se temeau să-și aducă grâul. Dacă mașinăria funcționa cu foc și scotea fum, cum putea făina să nu se ardă? Suspiciunea este consemnată și în volumul „Istoria energiei în România”, în capitolul dedicat morii.

Noua tehnologie ajunsese la București. Mai trebuia să câștige încrederea celor care urmau să o folosească.

Două săptămâni pe Dunăre. Patru de la Giurgiu la București

În 1853, negustorii George Assan și Ioan Martinovici au înființat prima moară cu aburi din București. Orașul creștea, iar o instalație care putea lucra și când înghețul oprea morile de apă avea un avantaj important. Observatorul Urban București

Utilajele au fost comandate la firma Siegel din Viena. Transportul instalației de aproximativ șapte tone a durat două săptămâni pe Dunăre, până la Giurgiu. Ultima parte a călătoriei a cerut încă patru.

Greutatea încărcăturii obliga la consolidarea podurilor și podețelor de pe traseu. Drumul dintre Giurgiu și București ajunsese să dureze de două ori mai mult decât călătoria de la Viena până la Dunărea românească. Muzeul Municipiului București

Iarna care i-a adus pe brutari la moară

Odată instalată mașinăria, au apărut îndoielile clienților. Pentru brutarii obișnuiți cu morile de apă, focul și fumul noii instalații păreau să amenințe tocmai produsul de care depindea meseria lor.

O iarnă grea, care a înghețat apele și a oprit morile tradiționale, i-a făcut să încerce și moara lui Assan. Instalația cu aburi putea continua să lucreze. Muzeul Municipiului București

Bucureștenii i-au spus „Moara de foc” și „Vaporul lui Assan”. A doua denumire avea să rămână și pe o stradă din apropiere.

Femeia care a dus afacerea mai departe

În 1866, George Assan a murit, la numai 45 de ani. Conducerea întreprinderii a fost preluată de soția sa, Alexandrina, care s-a ocupat de afacere până în 1884.

Atunci au preluat-o fiii lor, Bazil și Gheorghe, întorși de la studii din străinătate. Între fondator și generația următoare au fost aproape două decenii în care continuitatea afacerii a depins de Alexandrina.

Întreprinderea s-a extins treptat. Pe lângă făină, Fabricile Assan produceau uleiuri, lacuri și vopsele. La începutul secolului XX, moara putea măcina până la șapte vagoane de grâu într-o zi. BusinessPedia

Ceasul după care se orienta Oborul

În 1903, la cincizeci de ani de la înființare, ansamblul s-a extins, iar pe clădirea principală a fost montat un ceas mare.

Vizibil de la distanță, acesta a devenit un reper pentru locuitorii din Obor și Colentina. Istoricul George Potra îl descria drept „ceasul oficial al oamenilor din cartierul Obor-Colentina”.

Puteai să nu lucrezi la moară și să nu-i fii client. Era suficient să ridici privirea spre ea pentru a afla ora. Astfel, fabrica intrase și în rutina celor care nu aveau nicio legătură cu măcinatul grâului. HotNews, cu trimitere la „Din Bucureștii de ieri”

Povestea continuă pe plăcuțele străzilor

Vaporul lui Assan, Făinari, Irimicului, Băniței. Numele din jur păstrează urmele activităților care au definit această parte a orașului.

Irimicul este un produs intermediar al măcinării grâului, iar banița era o măsură pentru cereale. Pe o hartă, par simple denumiri. Privite împreună, îți arată cât de strâns era legat cartierul de moară și de comerțul cu grâne. Observatorul Urban București

Ce a rămas din Moara lui Assan

Ansamblul a fost naționalizat în 1948 și a continuat să fie folosit pentru activități industriale. După 1990, furturile de materiale, demolările, incendiile și prăbușirile au distrus treptat o mare parte din clădiri. Statutul de monument istoric de valoare națională nu a împiedicat degradarea. Harta Literară

Au existat și demersuri pentru recuperarea lui. În 2024, Consiliul Local Sector 2 a solicitat acordul municipalității pentru pregătirea unui concurs de soluții privind restaurarea și transformarea ansamblului în spații educaționale și culturale. Documentul consemnează această etapă de pregătire, fără să ateste realizarea lucrărilor. Hotărârea nr. 63/2024

Dincolo de zidurile rămase, povestea morii trece prin lucruri foarte apropiate de viața de zi cu zi: făina pentru pâine, munca unei familii și ceasul spre care se uitau vecinii.

Unde o găsești

Localizare: zona Obor–Lizeanu, în spatele blocurilor de pe Șoseaua Ștefan cel Mare. Documentele administrative indică strada Halmeu nr. 25 și strada Irimicului nr. 24.

Pentru o plimbare prin zonă, privește ansamblul din spațiul public, fără să intri în incinta degradată.

Descoperă și celelalte povești ale cartierului pe bucharest.povcityguide.com.

Material realizat în cadrul proiectului „Harta Vie a Sectorului 2”, cofinanțat de Primăria Sectorului 2.

 

Surse foto: Bogdan Buzuleac, editiadedimineata.ro, Mihai Petre

  • Moara lui Assan Moara lui Assan, București, România
Te-ar mai putea interesa și