Un cazan adus de la Viena, brutari îngrijorați că li se va arde făina și un ceas după care se orienta cartierul. În apropiere de Obor, Moara lui Assan păstrează povestea unui București care descoperea puterea aburului.
În spatele blocurilor de pe Șoseaua Ștefan cel Mare, între Lizeanu și Obor, zidurile de cărămidă ale Morii lui Assan lasă greu de ghicit câtă activitate era cândva aici. Se aduceau cereale, se măcina făină, iar oamenii din cartier ridicau privirea spre ceasul de pe clădire ca să afle cât este ora.
La început, însă, moara avea o problemă neașteptată: brutarii se temeau să-și aducă grâul. Dacă mașinăria funcționa cu foc și scotea fum, cum putea făina să nu se ardă? Suspiciunea este consemnată și în volumul „Istoria energiei în România”, în capitolul dedicat morii.
Noua tehnologie ajunsese la București. Mai trebuia să câștige încrederea celor care urmau să o folosească.