Un cartier care se citește la pas
În Bucureștiul vechi, mahalaua era un cartier și o comunitate, adesea adunată în jurul unei biserici. În Mântuleasa, unul dintre cele mai vechi repere păstrate este biserica ridicată în 1734 de Maria și Stanca, sora și soția negustorului Manta. Numele celor două femei se citesc în pisania de deasupra intrării, mărturie a unei istorii de familie care a rămas legată de cartier.
Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, grădinile zonei lasă treptat locul unor case mai numeroase, cu fațade decorate și interioare elaborate. Casa căpitanului Dimitrie Pandele, construită în 1891 pe strada Plantelor, păstrează ceva din gustul acestei epoci prin picturile murale, sobele și vitraliile sale. După restaurare, locuința a primit o nouă întrebuințare culturală, sub numele PLAN PATRU.
Perioada interbelică aduce alte forme de locuire. În 1935, familia moșierului Capra îi încredințează arhitectului Octav Doicescu proiectarea unei case pe strada Mântuleasa. Vila vorbește despre transformarea vechii mahalale într-un cartier în care familiile înstărite își construiau reședințe după proiecte de arhitect.
Peste istoria acestor locuri se așază și povestea literară. Mircea Eliade, elev al școlii Mântuleasa între 1914 și 1917, revine la geografia copilăriei în nuvela Pe strada Mântuleasa. Străzile cunoscute capătă aici o dimensiune fantastică, iar numele cartierului ajunge să fie asociat și cu această lume a povestirii.